Respirația urât mirositoare reprezintă un simptom comun al condițiilor orale, cu semnificații clinice importante, care poate influența negativ stima de sine a individului și implicit sănătatea sa psihică.
Halitoza poate fi episodică sau cronică, în funcție de cauzele apariției sale. Deoarece poate determina un disconfort social și personal major, halena persistentă trebuie întotdeauna evaluată de către un medic stomatolog, pentru a putea beneficia de un tratament de specialitate.
- Ce este halena/halitoza?
- Tipuri de halitoza
- Ce au de zis cei ce ne-au trecut pragul
- Cat de frecventa este respiratia urat mirositoare?
- Cauze ale respiratiei urat mirositoare
- Cum este diagnosticata halitoza?
- Cum scapi de respiratia urat mirositoare?
- Complicatii ale halitozei
- Prevenirea respiratiei urat mirositoare
- Echipa de medici stomatologi Delta Clinic Dent
Ce este halena/halitoza?
Halena sau halitoza reprezintă termenii medicali utilizați pentru a descrie respirația urât mirositoare persistentă. Halena nu reprezintă o afecțiune în sine, ci un simptom care poate sugera prezența unei condiții orale, dar nu numai.
În majoritatea cazurilor, respirația urât mirositoare se asociază cu condiții orale comune, precum carii dentare sau infecții orale. Există, însă, situații în care halena apare pe fondul unei afecțiuni sistemice, în lipsa unor probleme de sănătate orală.
Cuvantul cheie in primul paragraf. Daca paragraful este mai lung de 25 cuvinte sa fie rupt in 2 sau mai multe paragrafe.
Tipuri de halitoza
Respirația urât mirositoare poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de cauzele și manifestările sale.
Halitoza reala
Halitoza reală se referă la prezența unui miros neplăcut al respirației, detectabil de cei din jur.
Halitoza reală poate fi subdivizată în halitoza fiziologică (cauzată în general de consumul de alcool, fumat sau de consumul anumitor alimente) și halitoza patologică (de origine orală sau extra-orală, asociată cu boli orale sau cu condiții sistemice de sănătate).
Pseudohalitoza
Pseudohalitoza se caracterizează prin percepția unui miros urât al respirației, în absența sa. Persoanele afectate sunt convinse că suferă de halitoză, deși mirosul nu este detectabil de alții sau prin metode obiective de măsurare. Pseudohalitoza poate fi legată de anxietate, stres sau alte tulburări psihologice.
Halitofobie
Halitofobia este o tulburare psihologică care determină individul să dezvolte o frică intensă și persistentă de a avea o respirație urât mirositoare, chiar și după ce a fost confirmată absența halitozei sau a pseudohalitozei.
Persoanele afectate pot dezvolta comportamente obsesive legate de igiena orală și pot evita interacțiunile sociale, întocmai din cauza fricii de a nu emana un miros neplăcut.
Ce au de zis cei ce ne-au trecut pragul
Suna interesant?
Programeaza o consultatie cu unul dintre medicii nostri. Dupa completarea formularului, in scurt timp te vom contacta pentru a stabili o programare.
Cat de frecventa este respiratia urat mirositoare?
Halitoza este o problemă comună la nivel global, care afectează într-o măsură egală femeile și bărbații. Potrivit studiilor, prevalența estimativă a halitozei la nivel global este situată procentual între 22% și 50%.
Prevalența diferă semnificativ de la un studiu la altul, în funcție de criteriile de diagnostic și metodele utilizate pentru evaluare.
Cauze ale respiratiei urat mirositoare
Halitoza poate fi clasificată în funcție de originea mirosului în: halitoză orală sau extraorală.
În timp ce halitoza orală se asociază cu igiena orală deficitară sau cu condiții ale cavității bucale, halitoza extraorală este cauzată de condiții de sănătate sistemice, cum ar fi diabetul, insuficiența renală sau hepatică, infecțiile respiratorii sau bolile gastrointestinale.
Igiena dentara precara
În majoritatea cazurilor, halitoza are o origine orală și este asociată cu igiena orală precară. Bacteriile anaerobe din cavitatea bucală descompun proteinele din resturile alimentare, celulele moarte și mucus, producând compuși volatili de sulf, care sunt responsabili pentru mirosul neplăcut.
Se recomandă efectuarea regulată a igienizărilor dentare în cabinetul medicului stomatolog la fiecare 6 luni. Acestea pot consta în detartraj și air flow.
Anumite mancaruri
Consumul anumitor alimente sau condimente, cum ar fi usturoiul, ceapa sau chimenul, poate provoca un miros urât în gură. Alimentele în cauză conțin compuși sulfurici care sunt absorbiți în sânge și eliminați prin plămâni, ceea ce determină un miros neplăcut al respirației pe o perioadă de timp mai lungă după consum.
Bacterii
Placa bacteriană sau biofilmul bacterian este un strat lipicios de bacterii care se formează pe dinți și gingii, în condițiile unui periaj dentar incorect efectuat. Dacă nu este îndepărtată la timp, placa bacteriană se poate mineraliza și transforma în tartru, creând un mediu propice pentru creșterea bacteriilor anaerobe, responsabile cu procesul de descompunere a resturilor alimentare și celulelor moarte din cavitatea bucală și implicit cu producția compușilor volatili de sulf, care cauzează mirosul neplăcut.
Boala parodontala
Boala parodontală este o inflamație cronică a gingiilor și a structurilor de susținere ale dinților, cauzată de infecția bacteriană, care duce la formarea unor spații între dinți și gingii (pungi parodontale), la nivelul cărora bacteriile anaerobe se pot acumula și prolifera, producând compuși sulfurici..
Gura uscata
Producția redusă de salivă (xerostomia) permite bacteriilor să se dezvolte și să producă mirosuri neplăcute. Xerostomia poate fi cauzată de anumite medicamente, deshidratare, sau afecțiuni medicale cum ar fi sindromul Sjögren.
Tutun
Fumatul și utilizarea altor produse din tutun pot cauza halitoza. Fumatul reduce producția de salivă, favorizând astfel dezvoltarea bacteriilor anaerobe. De asemenea, substanțele chimice din tutun se acumulează în cavitatea bucală, contribuind la mirosul neplăcut.
Medicamente
Anumite medicamente pot provoca halena prin reducerea producției de salivă sau prin eliberarea de compuși care sunt excretați prin respirație. Exemple comune includ antihistaminicele, diureticele, antidepresivele și unele medicamente pentru tratarea hipertensiunii arteriale.
Bucati de alimente blocate intr-o nara (in cazul copiilor)
În rândul copiilor, o cauză comună a halitozei, dar adesea trecută cu vederea, este prezența unor bucăți de alimente sau obiecte străine blocate într-una dintre nări. Îndepărtarea obiectului blocat și tratamentul adecvat al infecției sunt necesare pentru eliminarea halitozei.
Anumite afectiuni
Halitoza de origine extra-orală, considerată mai puțin comună, poate fi legată de afecțiuni ale tractului respirator superior și inferior, ale sistemului digestiv sau ale altor organe. Afecțiuni precum sinuzitele cronice, amigdalitele, bronșitele și pneumonia pot provoca respirația urât mirositoare. De asemenea, problemele gastrointestinale, cum ar fi refluxul gastroesofagian, ulcerul gastric și infecțiile cu Helicobacter pylori, pot contribui la apariția halitozei. Există, în plus, anumite boli sistemice, precum diabetul zaharat, insuficiența renală și hepatica, care pot determina, la rândul lor, un miros neplăcut al respirației.
Echipa de medici stomatologi Delta Clinic Dent
Echipa clinicii stomatologice Delta Clinic Dent este formata din dentisti generalisti, medici stomatologi cu specializare in diferite domenii, asa cum este ortodontia sau implantologia dentara.
Fiecare dintre medicii sau asistentele noastre participa anual la cursuri de perfectionare. Cursurile pe care le urmam ne ajuta sa putem avea o perspectiva cat mai larga asupra tratamentelor pe care le efectuam.
Pentru a pune la dispozitia dumneavoastra cele mai noi proceduri disponibile in industria medicinei dentare, fiecare dintre noi participa semestial la diferite activitati educative.
Cum este diagnosticata halitoza?
Diagnosticul condiției care determină halitoza implică, în general, vizita la un medic stomatolog. În unele cazuri, dacă suspiciunea unei afecțiuni orale este eliminată, însă medicul stomatolog confirmă existența unui miros neplăcut al respirației, se impune vizita la medicul de familie, respectiv la un medic internist, pentru investigații suplimentare.
Examinarea orală a cavității bucale și evaluarea mirosului respirației, prin diverse teste specifice, sunt întotdeauna necesare.
Cum scapi de respiratia urat mirositoare?
Tratamentul respirației urât mirositoare variază în funcție de cauză și poate presupune atât tratamente specifice pentru anumite condiții, cât și măsuri de profilaxie sau de igienă orală.
Curatare profesionala
Curățarea profesională a dinților presupune îndepărtarea, cu ajutorul unor instrumente specializate, a plăcii bacteriene și a depunerilor superficiale de tartru.
Efectuată în general împreună cu un detartraj, curățarea profesională a dinților ajută la prevenirea într-o proporție importantă a halitozei, cu condiția să fie efectuată la intervale regulate de timp, de 6-9 luni.
Imbunatatirea igienei dentare
O bună igienă dentară este fundamentală pentru prevenirea și tratarea halitozei. Se recomandă, printre altele:
- spălarea dinților de două ori pe zi, dimineața și seara, folosind o periuță de dinți cu peri noi și pastă de dinți cu fluor;
- folosirea zilnică a aței dentare, pentru curățarea spațiilor interdentare și sub linia gingivală, unde periuța de dinți nu poate ajunge;
- curățarea aparatului dentar sau a protezei dentare (la pacienții care folosesc astfel de dispozitive detașabile);
- folosirea zilnică a apei de gură.
În situația în care halitoza este cauzată de o afecțiune medicală, este necesară consultarea unui medic internist, pentru identificarea cauzei și stabilirea ulterioară a tratamentului potrivit. În funcție de afecțiunea specifică, tratamentul poate presupune, printre altele, administrarea de medicamente antibiotice (rezervat cazurilor de infecții respiratorii cu agenți bacterieni), administrarea de medicamente antiacide (pentru pacienții cu tulburări gastrointestinale) sau administrarea de insulină (în stadiile avansate ale diabetului de tip 2).
La pacienții la care halitoza este indusă psihologic, în absența mirosului neplăcut al respirației (halitofobie), tratamentul presupune intervenția unui specialist în sănătate mintală, fiind adesea necesară psihoterapia cognitiv-comportamentală pentru a aborda anxietatea și comportamentele compulsive asociate.
Suna interesant?
Programeaza o consultatie cu unul dintre medicii nostri. Dupa completarea formularului, in scurt timp te vom contacta pentru a stabili o programare.
Complicatii ale halitozei
Halitoza nu este doar o problemă cosmetică, ci una medicală, deoarece poate avea implicații semnificative asupra sănătății și vieții sociale a individului. Persoanele care suferă de halitoză pot evita interacțiunile sociale și pot ajunge astfel să se izoleze, de teama stigmatizării.
De asemenea, mirosul neplăcut emanat în urma respirației poate reduce performanțele profesionale, cu precădere în profesiile care implică interacțiuni frecvente cu colegii și clienții.
Pe lângă efectele psihologice, există și complicații medicale asociate, care pot să apară în rândul persoanelor la care respirația urât mirositoare este o consecință a bolilor orale sau sistemice. Printre altele, ignorarea halenei poate duce la:
- pierderea dinților și distrugerea osului alveolar (în special dacă halitoza este cauzată de boala parodontală);
- infecții sistemice (afecțiunile netratate ale tractului respirator superior pot agrava halitoza și pot duce la abcese sau infecții sistemice);
- cetoacidoza diabetică (complicație gravă a diabetului, care necesită intervenție medicală imediată);
- ulcer gastric (la pacienții la care se asociază un miros urât în gura de la stomac);
- deteriorarea funcției organelor și complicații severe, inclusiv risc de deces (în cazuri rare, la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică asociată, pe lângă simptomele comune bolii de bază, cu halitoză).
Prevenirea respiratiei urat mirositoare
Prevenirea respirației urât mirositoare implică adoptarea unor măsuri de igienă orală și modificarea într-o anumită măsură a stilului de viață, pentru a ajuta la reducerea acumulării bacteriilor.
Printre altele, se recomandă:
- spălarea cu regularitate a dinților;
- utilizarea zilnică a aței dentare;
- efectuarea controalelor regulate la dentist;
- detartrajul efectuat la fiecare 6 luni;
- creșterea aportului de lichide, pentru a preveni uscarea gurii;
- evitarea băuturilor care pot duce la deshidratare, cum ar fi cafeaua și alcoolul;
- evitarea fumatului.
