Stomatita reprezintă o inflamație a mucoasei bucale, manifestată prin apariția unor leziuni dureroase și, uneori, sângerânde, ce pot afecta orice zonă a cavității bucale, inclusiv gingiile, limba, buzele și cerul gurii.

Stomatita apare mai frecvent la copii, fiind cauzată de infecții virale, bacteriene sau fungice, leziuni traumatice, alergii sau deficiențe nutriționale. Simptomele stomatitei includ durere, disconfort, dificultate la mestecarea alimentelor și la înghițit, și uneori febră.

Stomatita

Tratamentul vizează ameliorarea simptomelor și combaterea cauzei specifice, pentru a asigura o recuperare completă și a preveni recidivele.

Ce este stomatita?

Stomatita este o afecțiune inflamatorie a mucoasei bucale, caracterizată prin apariția de leziuni ulcerative sau erozive, care determină dureri ușoare și o stare de disconfort accentuată.

Deși nu reprezintă în general un motiv de îngrijorare, stomatita, la fel ca orice altă condiție orală, trebuie evaluată de un medic stomatolog, pentru a beneficia de tratament adecvat.

Durerea de masea

Tipuri de stomatita in functie de zona afectata

Stomatita bucală poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de cauzele sale, zonele afectate și de manifestările clinice. În funcție de zonele afectate, se disting:

  • stomatita angulară;
  • glosita;
  • cheilita.

Glosita

Glosita, în sens larg, este o formă de stomatită care afectează în principal limba, care poate să devină inflamată, își poate modifica culoarea și poate deveni dureroasă. Glosita sau stomatita pe limbă poate fi cauzată de o varietate de factori, inclusiv de deficiențe nutriționale (de exemplu, lipsa de vitamina B12, fier sau acid folic), infecții fungice sau bacteriene, traumatisme locale sau reacții alergice.

Cheilita

Cheilita se referă la inflamarea și iritarea buzelor, adesea manifestată prin crăpături, roșeață și uscăciune. Chelita este o formă de stomatită  cauzată de expunerea excesivă la soare, reacții alergice, infecții virale (cum ar fi herpesul simplex) sau deficiențe nutriționale.

Stomatita angulara

Stomatita angulară este o formă specifică de stomatită, ce se manifestă prin inflamație și leziuni la colțurile buzelor, unde se pot forma leziuni dureroase. Stomatita angulară poate fi cauzată de infecții fungice (de exemplu, infecția cu candida albicans), infecții bacteriene, deficiențe de vitamine (în special vitamina B2 – riboflavină) sau umiditate excesivă, care duce la macerarea pielii.

Ce au de zis cei ce ne-au trecut pragul

Suna interesant?

Programeaza o consultatie cu unul dintre medicii nostri. Dupa completarea formularului, in scurt timp te vom contacta pentru a stabili o programare.

Formular scurt

Tipuri de stomatita in functie de cauza

Cauza de bază constituie un alt factor care poate fi folosit pentru clasificarea tipurilor de stomatită. Printre cele mai frecvente tipuri de stomatită după cauză se numără stomatita aftoasă, stomatita herpetică și stomatita candidozică.

Stomatita aftoasa

Stomatita aftoasă se caracterizează prin apariția pe mucoasa bucală a unor ulcerații dureroase, numite afte. În majoritatea cazurilor, aftele bucale au aspectul unor leziuni rotunde sau ovale, cu margini bine delimitate și un centru albicios sau gri, înconjurat de o zonă roșie.

Stomatita herpetica

Stomatita herpetică este o infecție virală cauzată de virusul herpes simplex (HSV), de obicei de tipul 1, ce se manifestă prin apariția de vezicule (bășici) dureroase și ulcerații pe mucoasa bucală. Leziunile sunt adesea grupate și prezintă riscul de a se rupe, lăsând în urmă ulcerații dureroase.

Stomatita micotica

Stomatita micotică este o afecțiune cauzată de infecția cu fungi, cel mai adesea Candida albicans, care determină apariția pe mucoasa bucală a unor plăci albicioase, care pot provoca disconfort și inflamație. Stomatita micotică apare adesea pe fondul slăbirii sistemului imunitar, sau după administrarea prelungită de antibiotice.

Cauze ale stomatitei

Stomatita este o inflamație a mucoasei bucale care poate să apară în diverse contexte clinice. În funcție de tipul de stomatită, cauzele pot varia semnificativ.

Stomatita

Cauzele stomatitei aftoase

Stomatita aftoasă poate fi declanșată de:

  • infecțiile bacteriene sau virale;
  • stresul emoțional sau fizic;
  • privarea de somn (lipsa somnului);
  • administrarea anumitor medicamente;
  • traumatisme la nivel bucal (precum mușcăturile accidentale sau zgârieturile provocate de protezele dentare ajustate incorect);
  • pe fondul slăbirii sistemului imunitar;
  • periajul agresiv;
  • alergii.

Stomatita aftoasa la bebelusi si copii

La copii, aftele bucale apar cel mai frecvent din cauza unor leziuni locale, fiind rezultatul introducerii în gură a jucăriilor sau a obiectelor străine. La fel ca adulții, copii care dezvoltă stomatită ar trebui să mențină un aport ridicat de lichide, pentru a preveni deshidratarea.

Stomatita la copii determină dureri și disconfort semnificativ, care pot afecta alimentația și somnul. În unele cazuri, stomatita aftoasă poate fi însoțită de febră ușoară. Din cauza comportamentului exploratoriu și a igienei orale incomplete, manifestările stomatitei pot fi mai extinse la copii.

Cauzele stomatitei herpetice

Stomatita herpetică este cauzată de virusul herpes simplex de tip 1 (HSV-1), un virus ce se transmite prin contact direct cu leziunile herpetice, saliva sau alte secreții ale persoanei infectate.

Infecția inițială poate fi severă, mai ales la copii, și este adesea asociată cu febră și dureri generalizate în gură. După infecția primară, virusul poate rămâne latent în organism și poate reactiva în condiții de stres sau alte situații declanșatoare.

Cauzele stomatitei micotice

Stomatita micotică este cauzată în majoritatea cazurilor de infecția cu Candida albicans, un tip de ciupercă care există în mod natural în organism. Stomatita micotică este mai frecventă la bebelușii și copiii cu un sistem imunitar imatur sau deficitar, cât și la persoanele cu sistem imunitar slăbit, precum cei care suferă de boli cronice, cum ar fi diabetul, sau cei care urmează tratamente care compromit imunitatea (de exemplu, chimioterapie).

Echipa de medici stomatologi Delta Clinic Dent

Echipa clinicii stomatologice Delta Clinic Dent este formata din dentisti generalisti, medici stomatologi cu specializare in diferite domenii, asa cum este ortodontia sau implantologia dentara.

Fiecare dintre medicii sau asistentele noastre participa anual la cursuri de perfectionare. Cursurile pe care le urmam ne ajuta sa putem avea o perspectiva cat mai larga asupra tratamentelor pe care le efectuam.

Pentru a pune la dispozitia dumneavoastra cele mai noi proceduri disponibile in industria medicinei dentare, fiecare dintre noi participa semestial la diferite activitati educative.

Simptome ale stomatitei

Simptomele stomatitei variază în funcție de tipul și severitatea afecțiunii. În majoritatea cazurilor, pe lângă apariția unor leziuni la nivelul cavității bucale, pacienții raportează dureri și sângerări orale.

Simptome ale stomatitei aftoase

Stomatita aftoasă se caracterizează prin apariția de ulcerații dureroase pe mucoasa bucală. Simptomele comune includ:

  • ulcerații rotunde sau ovale, albe sau galbene, cu un halou roșu inflamat;
  • durere intensă, mai ales la contactul cu alimente și băuturi;
  • dificultăți la mestecare și vorbire;
  • senzație de arsură sau furnicături înainte de apariția leziunilor;
  • posibilă inflamare a ganglionilor limfatici.

Simptome ale stomatitei herpetice

Stomatita herpetică se manifestă prin simptome distincte, cele mai comune fiind:

  • apariția de vezicule mici, umplute cu lichid, pe buze, gingii, limbă și la interiorul obrajilor (veziculele se sparg și formează ulcerații dureroase);
  • senzație de arsură, mâncărime sau furnicături înainte de apariția veziculelor;
  • febră (poate fi moderată sau severă);
  • inflamarea și sensibilitatea ganglionilor limfatici din zona gâtului;
  • dificultăți la înghițire și disconfort general.

Complicatii ale stomatitei

Durerea de masea

Deși stomatita dispare adesea de la sine în câteva zile, în unele cazuri pot să apară complicații semnificative. La copii, stomatita poate provoca convulsii febrile, care necesită întotdeauna tratament de specialitate. De asemenea, în cazuri extreme, febra mare și disconfortul pot afecta respirația copilului.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul stomatitei se bazează în general pe o evaluare a simptomelor și a aspectului leziunilor mucoasei bucale. Procesul de diagnosticare poate cuprinde, pe lângă examinarea clinică, diverse teste de laborator.

Teste de cultură sunt necesare dacă leziunile nu sunt tipice sau dacă există suspiciuni de infecție. Testele sanguine pot fi necesare pentru identificarea unor deficiențe nutriționale care ar putea contribui la apariția stomatitei. În cazuri rare, poate fi necesară o biopsie (presupune prelevarea unei mostre de țesut pentru examinare histopatologică), mai ales dacă leziunile sunt persistente sau atipice.

Suna interesant?

Programeaza o consultatie cu unul dintre medicii nostri. Dupa completarea formularului, in scurt timp te vom contacta pentru a stabili o programare.

Formular scurt

Tratamentul stomatitei

Tratament medicamentos

Tratamentul medicamentos pentru stomatită depinde de tipul și cauza specifică a afecțiunii. Tratamentul poate include:

  • antivirale (de exemplu aciclovir sau valaciclovir – se folosesc pentru a reduce durata și severitatea simptomelor);
  • antifungice (de exemplu nistatină sau fluconazol – se utilizează la pacienții cu stomatită micotică, pentru a combate infecțiile cu Candida);
  • analgezice și antiinflamatoare (se administrează pentru a ameliora durerea și inflamația);
  • antibiotice (folosite în cazuri rare, când stomatita este complicată de o infecție bacteriană secundară).

Tratament local

Tratamentul local poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la promovarea vindecării. Se pot utiliza produse care conțin lidocaină, benzocaină sau corticosteroizi (pentru a reduce durerea și inflamația), soluții antiseptice (de exemplu, clorhexidină) pentru a reduce bacteriile și a ameliora disconfortul sau soluții saline, pentru a curăța leziunile și a reduce inflamația.

Cum poate fi prevenita stomatita?

Există diverse metode relativ simple, ușor de aplicat, care pot reduce riscul de a dezvolta stomatita.

Cu toate acestea, deoarece stomatita poate avea multiple cauze, inclusiv cauze dificil de controlat (precum stresul sau anumite afecțiuni medicale), nu întotdeauna metodele de prevenție sunt eficiente.

Stomatita

Potrivit specialiștilor, riscul de a dezvolta stomatită este redus dacă:

  • se menține o igienă orală adecvată;
  • se utilizează la periajul dentar o periuță cu peri moi;
  • se urmează un regim alimentar echilibrat;
  • aportul de lichide este unul adecvat;
  • stresul este gestionat;
  • se evită traumatismele la nivelul mucoasei bucale;
  • se evită consumul excesiv de medicamente care pot provoca iritații.

Este contagioasa stomatita?

Stomatita bucală nu este întotdeauna contagioasă, dar depinde de tipul specific de stomatită. De exemplu, stomatita aftoasă este netransmisibilă, în timp ce forma herpetică este întotdeauna transmisibilă. Stomatita herpetică se poate transmite prin contact direct cu leziunile herpetice, saliva sau alte secreții infectate.

Virusul responsabil pentru apariția stomatitei herpetice poate fi transmis chiar și atunci când leziunile nu sunt vizibile, prin contactul cu zona afectată sau cu obiectele care au fost în contact cu aceasta.

În cazul stomatitei candidozice, există un risc relativ de transmitere a germenilor, prin contactul cu secrețiile unei persoane infectate.

Cu toate acestea, deoarece fungii din genul Candida albicans există în mod natural în organismul uman, stomatita candidozică nu este considerată contagioasă în sensul tradițional al cuvântului.

Este dureroasa stomatita? 

Durerea reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome ale stomatitei, indiferent de tipul specific de stomatită. Ulcerațiile și leziunile care apar pe mucoasa bucală pot provoca nu doar un disconfort semnificativ, ci și dificultăți la mestecare și vorbire.

Durerea se poate atenua, însă, prin administrarea anumitor tratamente simptomatice specifice. Printre altele, se pot utiliza geluri și unguente cu efect analgezic, soluții antiseptice, cât și medicamente analgezice eliberate fără prescripție medicală.